Vertij sau amețeală? Prima întrebare a medicului
Cuvântul „amețeală” acoperă în vorbirea de zi cu zi senzații foarte diferite, iar descrierea exactă este cel mai important indiciu pentru diagnostic. Încercați să alegeți:
- Vertij – senzația că dvs. sau camera vă învârtiți, vă înclinați, vă balansați, deși stați pe loc. Adesea cu greață, vărsături, transpirații, nevoia de a vă ține de ceva. Aproape întotdeauna vine de la sistemul vestibular: urechea internă, nervul vestibular sau zonele din creier care prelucrează echilibrul.
- Presincopă – senzația că „vi se întunecă”, că leșinați, cu cap gol și slăbiciune, mai ales când vă ridicați. Indică de regulă o problemă de circulație: tensiune scăzută, ritm al inimii, deshidratare, medicamente.
- Dezechilibru – nu vă învârtiți, dar mersul e nesigur, ca pe o punte; mai des la vârstnici și la persoanele cu probleme de vedere, de nervi periferici sau neurologice.
- Cap „plutitor”, ceață – o amețeală vagă, continuă, fără rotire, frecvent legată de anxietate, hiperventilație, oboseală sau de perioada de după un vertij adevărat.
Echilibrul este rezultatul colaborării a trei surse de informație – urechea internă, ochii și senzorii din mușchi și articulații –, puse cap la cap de creier. Când una dintre ele trimite semnale greșite sau când creierul nu le mai poate împăca, apare vertijul.
Vertijul periferic: când cauza este în urechea internă
Urechea internă adăpostește, lângă cohleea pentru auz, și organul echilibrului: trei canale semicirculare care simt rotirea și două „pungi” cu cristale microscopice care simt gravitația și accelerația. De aici pornesc cele mai frecvente forme de vertij:
Vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB)
Este cea mai frecventă cauză de vertij. Câteva cristale se desprind și ajung într-un canal semicircular, unde nu au ce căuta, și la fiecare mișcare a capului – întors în pat, privit în sus la raft, aplecat la șireturi – trimit creierului semnalul fals că vă rotiți. Episoadele sunt intense, dar scurte, sub un minut, declanșate de poziție, fără scăderea auzului. VPPB se diagnostichează prin manevre de poziționare la consult și se tratează, în majoritatea cazurilor, prin manevre de repoziționare (cea mai cunoscută, manevra Epley), efectuate de medic sau de un kinetoterapeut instruit, care mută cristalele înapoi de unde au plecat. Poate reveni, iar atunci manevra se repetă.
Nevrita vestibulară și labirintita
Un vertij puternic, continuu, apărut brusc și care durează zile, cu greață și vărsături, dezechilibru marcat, adesea după o viroză. În nevrita vestibulară auzul este păstrat; în labirintită scade și auzul și apare țiuit. Cel mai rău trece de obicei în câteva zile, iar echilibrul se recuperează în săptămâni, cu ajutorul exercițiilor de reabilitare vestibulară. Pentru că un vertij brusc și continuu poate semăna cu un accident vascular în zona creierului mic, prima evaluare se face la medic, nu la domiciliu.
Boala Ménière
Episoade repetate de vertij care durează de la 20 de minute la câteva ore, însoțite de scăderea fluctuantă a auzului la o ureche, țiuit și senzație de ureche „plină”. Între crize, persoana se simte bine, dar cu timpul auzul poate rămâne afectat. Diagnosticul și urmărirea aparțin medicului ORL; tratamentul este individualizat.
Alte cauze vestibulare
Migrena vestibulară (vertij cu sau fără durere de cap, sensibilitate la lumină și zgomot, la persoane cu istoric de migrenă), otita medie cu interesarea urechii interne, traumatismele craniene, unele medicamente și, rar, schwannomul vestibular, o tumoră benignă a nervului auditiv, care dă mai degrabă dezechilibru lent și scăderea auzului pe o parte decât vertij violent.
Amețeala de la tensiune și circulație
Dacă senzația este mai degrabă de leșin decât de rotire, medicul se gândește la circulație:
- Hipotensiunea ortostatică – tensiunea scade la ridicarea în picioare, iar creierul rămâne o clipă fără sânge suficient: „se întunecă” pentru câteva secunde. Frecventă la vârstnici, la persoane deshidratate, după mese copioase, la cei care iau medicamente pentru tensiune, prostată sau depresie.
- Medicamentele în general, mai ales când sunt multe: antihipertensive, sedative, antiepileptice, unele antidepresive. Orice amețeală apărută după o schimbare de tratament trebuie raportată medicului, fără a opri sau a modifica singur dozele.
- Tulburările de ritm ale inimii – amețeală cu palpitații sau cu bătăi rare, uneori leșin.
- Hipertensiunea – contrar credinței populare, tensiunea mare nu dă de obicei amețeală; o dau mai des scăderile bruște de tensiune sau tratamentul prea puternic. Valorile foarte mari, cu durere de cap și tulburări de vedere, sunt însă o urgență.
- Anemia, glicemia scăzută, deshidratarea, infecțiile, mai ales la vârstnici.
Controlul tensiunii arteriale se face cu medicul de familie sau cardiologul: măsurători acasă, la ore fixe, notate într-un caiet sau în telefon, și discuția despre ele la control. Suplimentele, ceaiurile sau sfaturile de pe internet nu înlocuiesc tratamentul pentru tensiune și nu rezolvă amețeala.
Semne de alarmă: când sunați la 112
Un accident vascular cerebral poate începe cu vertij, mai ales când afectează cerebelul sau trunchiul cerebral. Semnele care îl deosebesc de o problemă de ureche sunt neurologice. Rețineți testul FAST:
- F – Fața: un colț al gurii cade, zâmbetul e asimetric;
- A – Brațele (arms): nu poate ridica sau ține ambele brațe, unul cade;
- S – Vorbirea (speech): vorbire neclară, cuvinte încurcate, nu înțelege ce i se spune;
- T – Timpul: oricare dintre acestea = sunați imediat la 112. La AVC fiecare minut contează.
Sunați la 112 sau mergeți la urgențe și dacă vertijul sau amețeala vine cu: vedere dublă sau pierderea vederii, amorțeală pe o parte a corpului sau a feței, imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge (chiar și cu sprijin), durere de cap bruscă și foarte puternică, durere în piept, palpitații sau leșin, convulsii, confuzie, febră mare cu rigiditatea gâtului, sau după o lovitură la cap. Vertijul de ureche este neplăcut, dar nu produce slăbiciune, amorțeală sau tulburări de vorbire.
Ce face medicul ORL
Anamneza este jumătate din diagnostic: cum e senzația, cât durează, ce o declanșează, dacă auzul s-a schimbat, ce medicamente luați. Apoi medicul examinează urechile (otoscopie), caută mișcările involuntare ale ochilor (nistagmusul), face testele de poziționare pentru VPPB, verifică echilibrul și mersul, și adaugă audiograma – pentru că o scădere a auzului pe o parte schimbă complet lista de cauze. În unele cabinete se fac și probe vestibulare mai detaliate (videonistagmografie, teste calorice, potențiale evocate). Dacă tabloul sugerează o cauză neurologică sau cardiacă, veți fi îndrumat către neurolog sau cardiolog, eventual cu o imagistică. Ce să aveți la dvs. și cum decurge vizita, în pagina despre consultația ORL; cine este medicul ORL și cum ajungeți la el, în pagina ce este ORL.
Ce puteți face dvs.
- În timpul unei crize de vertij: așezați-vă sau întindeți-vă imediat, într-un loc sigur, cu capul ușor ridicat; fixați cu privirea un punct nemișcat; nu conduceți, nu urcați pe scară, nu rămâneți singur dacă vă e foarte rău.
- Ridicați-vă încet: din culcat, stați un minut pe marginea patului înainte de a vă ridica; țineți-vă de ceva stabil.
- Beți suficiente lichide, mai ales la căldură și dacă luați diuretice; mesele mari și alcoolul accentuează scăderea tensiunii la ridicare.
- Siguranța locuinței: lumină de veghe noaptea, fără covoare care alunecă, mâner la duș. Căderile sunt principalul pericol al amețelii la vârstnici.
- Jurnal al episoadelor: data, durata, ce făceați, ce ați simțit, dacă s-a schimbat auzul. Medicului îi ajută enorm.
- Exercițiile de reabilitare vestibulară, învățate de la medic sau kinetoterapeut, grăbesc recuperarea după nevrită și în dezechilibrul cronic; nu le începeți pe cont propriu înainte de a avea un diagnostic.
- Nu opriți medicamentele de tensiune sau de inimă de capul dvs. pentru că „mă amețesc”; cereți medicului să le reevalueze.
Pentru că urechea internă se ocupă și de auz, și de echilibru, multe vertijuri vin cu țiuit sau cu scăderea auzului: citiți și articolele despre tinitus și despre pierderea auzului la adulți.
Întrebări frecvente
Cum știu dacă amețeala e de la ureche sau de la tensiune?
Vertijul de ureche este o senzație de rotire, declanșat adesea de mișcarea capului, cu greață, uneori cu țiuit sau scăderea auzului. Amețeala de la tensiune e mai degrabă o senzație de leșin, cu cap gol, la ridicarea în picioare. Diagnosticul îl pune însă medicul, după examinare și măsurarea tensiunii, nu descrierea singură.
Ce este VPPB și se vindecă?
Vertijul paroxistic pozițional benign apare când cristale microscopice din urechea internă ajung într-un canal al echilibrului și dau crize scurte de rotire la mișcarea capului. Se tratează în cele mai multe cazuri prin manevre de repoziționare făcute de medic sau de un kinetoterapeut instruit. Poate reveni, iar atunci manevra se repetă.
Pot conduce dacă am amețeli?
Nu în timpul unui episod și nu în zilele în care vertijul poate reveni fără avertisment. Discutați cu medicul despre momentul în care puteți relua condusul; în VPPB netratat sau în boala Ménière cu crize frecvente, riscul este real.
Când e vertijul semn de accident vascular?
Când vine împreună cu semne neurologice: față asimetrică, slăbiciune sau amorțeală pe o parte, vorbire neclară, vedere dublă, imposibilitatea de a merge, durere de cap bruscă și intensă. Oricare dintre acestea înseamnă 112 imediat. Vertijul de ureche nu dă slăbiciune, amorțeală sau tulburări de vorbire.
Tensiunea mare dă amețeală?
De obicei nu. Mai des amețesc oamenii cu tensiune scăzută, cu scăderi bruște la ridicare sau cu tratament prea puternic. Valorile foarte mari, cu durere de cap, tulburări de vedere sau durere în piept, sunt însă o urgență. Controlul tensiunii se face cu medicul, prin măsurători regulate și ajustarea tratamentului de către el.
Citiți și
Surse
- NIDCD – Balance Disorders (nidcd.nih.gov)
- AAO-HNS – Clinical Practice Guideline (Update): Benign Paroxysmal Positional Vertigo (entnet.org)
- ENT Health (AAO-HNS) – Dizziness and Motion Sickness; Ménière's Disease (enthealth.org)
- NHS – Vertigo; Dizziness; Stroke: symptoms (FAST) (nhs.uk)
- WHO – Hypertension fact sheet (who.int)