Ce este otita medie
Urechea medie este o cămăruță plină cu aer, aflată în spatele timpanului, care adăpostește cele trei oscioare ale auzului. Ea comunică cu partea din spate a nasului printr-un canal subțire, trompa lui Eustachio, care egalizează presiunea și drenează secrețiile. Când o răceală inflamează nasul și gâtul, trompa se blochează, aerul din urechea medie se consumă, se adună lichid, iar în acest lichid virusurile sau bacteriile se înmulțesc. Rezultatul este otita medie acută: timpan roșu, bombat, durere, adesea febră.
Există și o a doua formă, fără infecție activă: otita medie seroasă (otita cu efuziune, „lichid în ureche”). Lichidul rămâne în spatele timpanului săptămâni sau luni după o răceală sau după o otită acută, fără durere și fără febră, dar scade auzul, ca atunci când ascultați cu degetele în urechi. Despre ea, mai jos.
De ce copiii mici fac otite atât de des
Potrivit NIDCD, cinci din șase copii au cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de trei ani. Motivele sunt în primul rând anatomice: la copilul mic trompa lui Eustachio este scurtă, îngustă și aproape orizontală, așa că se blochează ușor și drenează prost; pe măsură ce copilul crește, trompa se lungește și se înclină, iar otitele se răresc. Se adaugă sistemul imunitar încă în formare, care întâlnește fiecare virus pentru prima dată, și vegetațiile adenoide, mari la această vârstă, aflate chiar lângă deschiderea trompei.
Alți factori care cresc riscul, confirmați în ghidurile CDC și AAO-HNS: colectivitatea (creșă, grădiniță), fumatul în casă, hrănirea cu biberonul în poziție culcată, folosirea suzetei după 6–12 luni, sezonul rece și istoricul familial de otite. Alăptarea în primele șase luni și vaccinarea reduc riscul. Niciunul dintre acești factori nu înseamnă că părintele a greșit ceva: otita este, înainte de toate, o boală a vârstei.
Cum recunoașteți otita la copil
La bebeluș și la copilul care nu vorbește încă
- Plâns neobișnuit, mai ales când este culcat sau noaptea: în poziție orizontală presiunea din ureche crește.
- Își trage sau își freacă urechea. Singur, acest semn este înșelător, mulți bebeluși o fac și când le ies dinții, dar împreună cu febra și cu plânsul contează.
- Refuză să sugă sau să mănânce: suptul și înghițitul mișcă trompa și dor.
- Febră, adesea apărută după câteva zile de nas înfundat.
- Somn agitat, treziri repetate.
- Nu reacționează ca de obicei la sunete slabe sau pare „absent”.
- Scurgere din ureche: lichid gălbui sau cu sânge pe pernă. Înseamnă de obicei că timpanul s-a perforat sub presiune; durerea scade brusc, iar perforația se vindecă de regulă singură, dar copilul trebuie văzut de medic.
La copilul mai mare
Spune că îl doare urechea, că „aude înfundat” sau că i se aude pulsul în ureche. Poate avea amețeli ușoare și pierderea echilibrului. La școlar, otita seroasă se manifestă adesea doar prin faptul că cere să i se repete, dă televizorul tare sau pare neatent la ore.
Ce puteți face acasă și ce nu
Pentru durere și febră puteți folosi analgezicul și antitermicul potrivit vârstei copilului, în doza indicată de medic sau de farmacist pentru greutatea lui. Țineți copilul cu capul ușor ridicat, oferiți lichide, curățați nasul cu ser fiziologic și aspirator nazal la cei mici. Nu puneți nimic în ureche (ulei cald, usturoi, picături rămase de la un episod anterior): dacă timpanul este perforat, orice lichid introdus poate face rău, iar medicul nu va mai putea vedea timpanul. Nu folosiți bețișoare de urechi.
Antibioticul nu este automat necesar. Ghidurile AAO-HNS, CDC și NHS recomandă, pentru copiii peste doi ani cu otită ușoară pe o singură parte, o perioadă de observație de 48–72 de ore, cu tratament doar al durerii, pentru că multe otite se vindecă singure. La copiii mici, cu febră mare, cu ambele urechi afectate sau cu scurgere, medicul prescrie de obicei antibiotic de la început. Decizia este a medicului, după ce a privit timpanul; nu începeți și nu întrerupeți antibioticul pe cont propriu.
Otita seroasă și auzul
După o otită acută, lichidul din urechea medie poate persista. NIDCD și NHS arată că la majoritatea copiilor acesta se resoarbe singur în câteva săptămâni, până la trei luni. Problema apare când rămâne mai mult, mai ales în ambele urechi, pentru că scade auzul cu aproximativ cât ar face un dop de urechi. La un copil de 1–3 ani, care tocmai învață să vorbească, câteva luni de auz scăzut pot întârzia vorbirea și pot face sunetele „ș”, „s”, „f” greu de deslușit.
De aceea, după o otită acută medicul va vrea să revadă copilul la câteva săptămâni, pentru a verifica dacă lichidul a dispărut. Testul care arată acest lucru fără durere și fără colaborare este timpanograma, descrisă în pagina Consultația ORL. Dacă lichidul persistă peste trei luni, medicul va face și o evaluare a auzului adaptată vârstei, despre care citiți în articolul Auzul la copii.
Când lichidul persistă și auzul este afectat, sau când copilul are otite acute repetate (trei în șase luni sau patru într-un an), medicul ORL poate propune aerarea timpanului: un tub minuscul (aerator transtimpanic, „diabolo”) introdus în timpan, sub o anestezie scurtă, care ventilează urechea medie și cade singur după câteva luni până la un an. Adesea se discută în același timp și îndepărtarea vegetațiilor adenoide, dacă acestea sunt mari, pentru că blochează trompa. Despre ele, în articolul Vegetații adenoide și amigdale. Decizia se ia împreună cu medicul, în funcție de vârstă, de auz, de vorbire și de numărul episoadelor; articolul nostru nu poate înlocui această discuție.
Când mergeți la medic
În zilele următoare, programat
- Copilul are durere de ureche și febră, dar bea, se joacă pe perioade și poate fi liniștit.
- Durerea nu trece în 48 de ore cu tratament pentru durere.
- După o otită, copilul pare să audă mai slab mai mult de două-trei săptămâni.
- Copilul are a treia otită în șase luni sau a patra într-un an.
- Scurgere din ureche fără alte semne alarmante.
În aceeași zi
- Bebeluș sub 6 luni cu febră și semne de durere la ureche.
- Copil sub 2 ani cu febră peste 39 °C și durere la ambele urechi.
- Copilul nu poate fi liniștit, nu bea și nu urinează ca de obicei.
Urgență: camera de gardă sau 112
- Umflătură roșie, dureroasă, în spatele urechii, cu urechea împinsă în față: poate fi mastoidită, o infecție a osului din spatele urechii.
- Gât rigid, vărsături repetate, somnolență neobișnuită, confuzie sau convulsii la un copil cu otită.
- Paralizia unei jumătăți a feței (colțul gurii căzut, ochiul nu se închide).
- Amețeală puternică, cu vărsături, și copilul nu poate sta în picioare.
Prevenția: ce chiar contează
- Vaccinarea. Vaccinul pneumococic și cel antigripal reduc numărul otitelor, pentru că pneumococul și gripa sunt printre cauzele lor frecvente. Vaccinul pneumococic face parte din calendarul național de vaccinare din România; vaccinul antigripal este recomandat anual copiilor de peste 6 luni.
- Alăptarea în primele șase luni, cât se poate.
- Fără fum de țigară în casă și în mașină. Fumatul pasiv este unul dintre cei mai bine documentați factori de risc pentru otită.
- Biberonul în poziție ridicată, nu culcat; renunțarea treptată la suzetă după primul an.
- Spălatul mâinilor și, pe cât posibil, evitarea contactului cu persoane răcite în primul an de viață.
- Nasul curat în răceli: ser fiziologic și aspirare la bebeluși, suflat corect, câte o nară pe rând, la copilul mai mare.
Otitele nu pot fi evitate complet și nu sunt un semn că copilul este „slăbuț”. Ceea ce schimbă cu adevărat rezultatul pe termen lung nu este numărul episoadelor, ci urmărirea auzului după fiecare dintre ele.
Întrebări frecvente
Otita se transmite de la un copil la altul?
Otita în sine nu este contagioasă, dar răcelile care o provoacă sunt. De aceea copiii din colectivitate fac mai multe otite: iau mai multe viroze. Un copil cu otită poate merge la grădiniță când nu mai are febră și se simte bine.
Trebuie să ținem copilul departe de apă și de baie în timpul otitei?
La otita medie necomplicată nu, apa nu ajunge în urechea medie. Dacă timpanul este perforat sau copilul are aerator, medicul vă va spune dacă și cum protejați urechea la baie și la înot. Evitați scufundările până la vindecare.
Copilul meu a avut otită și acum pare că nu aude bine. Este permanent?
Aproape niciodată. Scăderea auzului după otită vine de la lichidul rămas în urechea medie și dispare odată cu el, de obicei în câteva săptămâni. Dacă persistă peste două-trei săptămâni, cereți medicului o timpanogramă și un test de auz.
Pot folosi picăturile de ureche rămase de la episodul trecut?
Nu, fără să vă vadă medicul. Unele picături nu trebuie folosite când timpanul este perforat, iar din afară nu puteți ști dacă este. În plus, un lichid în canalul auditiv împiedică medicul să vadă timpanul.
Vegetațiile au legătură cu otitele?
Da. Vegetațiile adenoide se află chiar lângă deschiderea trompei lui Eustachio în nas. Când sunt mari sau inflamate, blochează trompa și favorizează acumularea de lichid în urechea medie. De aceea, la copiii cu otite seroase repetate, medicul evaluează și vegetațiile.
Când se recomandă tuburile (aeratoarele) în timpan?
În general, când lichidul persistă în ambele urechi peste trei luni și afectează auzul, sau când copilul face otite acute repetate (trei în șase luni, patru într-un an). Decizia aparține medicului ORL, împreună cu părinții, după evaluarea auzului și a vorbirii.
Citiți și
Surse
- NIDCD – Ear Infections in Children (nidcd.nih.gov)
- CDC – Ear Infection: Causes, Symptoms, Treatment (cdc.gov)
- AAO-HNS / ENT Health – Ear Infection (Otitis Media); Ear Tubes (enthealth.org)
- NHS – Ear infections; Glue ear (nhs.uk)
- AAO-HNS – Clinical Practice Guideline: Otitis Media with Effusion (entnet.org)
- Ministerul Sănătății / INSP – Calendarul național de vaccinare (insp.gov.ro)