Ce este tinitusul
Tinitusul (în limbaj curent „țiuit în urechi”) este perceperea unui sunet fără o sursă exterioară. Poate fi un țiuit înalt, un vâjâit, un bâzâit, un sfârâit sau un pulsat ca bătaia inimii, într-o ureche, în ambele sau „în cap”. Poate fi permanent sau intermitent, abia perceptibil sau atât de puternic că acoperă conversația. În marea majoritate a cazurilor este subiectiv – doar persoana îl aude –, rar obiectiv, când medicul îl poate asculta și el cu stetoscopul (de regulă, un zgomot vascular sau muscular).
Este un fenomen comun. După NIDCD, aproximativ 10% dintre adulții din SUA au avut tinitus de cel puțin cinci minute în ultimul an; Asociația Americană pentru Tinitus (ATA) estimează că milioane de oameni trăiesc cu o formă cronică și că pentru o parte dintre ei este cu adevărat invalidant. Tinitusul nu este o boală, ci un simptom – semnalul că undeva pe traseul auzului, de la ureche la creier, ceva s-a schimbat.
De unde vine
Cea mai acceptată explicație: când urechea internă trimite mai puține semnale către creier (din cauza unei pierderi de auz, chiar ușoare), creierul „dă volumul mai mare” pe circuitele auditive și începe să perceapă propria activitate ca pe un sunet. De aceea tinitusul însoțește atât de des hipoacuzia, chiar când persoana nu și-a dat seama că aude mai prost. Cauzele frecvente:
- Zgomotul – un concert, o petardă, ani de lucru în hală sau căști la volum mare. Țiuitul de după o seară zgomotoasă trece de obicei în ore sau zile, dar este semnul unei agresiuni asupra celulelor urechii interne; repetat, devine permanent.
- Vârsta – presbiacuzia aduce adesea tinitus odată cu pierderea frecvențelor înalte. Am scris pe larg despre ea în articolul despre pierderea auzului la adulți.
- Dopul de ceară, otita, lichidul în urechea medie, perforația timpanului – cauze „mecanice”, de obicei tratabile, care fac ca sunetele exterioare să ajungă mai slab și zgomotele interne să se audă mai tare.
- Medicamentele – aspirina în doze mari, unele antibiotice, diuretice, chimioterapice și altele pot da sau accentua tinitusul. Nu întrerupeți singuri un tratament; spuneți-i medicului.
- Tensiunea arterială și problemele vasculare – hipertensiunea, ateroscleroza, malformațiile vasculare; aici tinitusul este adesea pulsatil, în ritmul inimii.
- Articulația temporo-mandibulară și gâtul – încleștarea maxilarului, bruxismul, traumatismele cervicale pot genera sau modula țiuitul (se schimbă când mișcați capul sau strângeți dinții).
- Stresul, oboseala și lipsa de somn – nu produc tinitus din nimic, dar îl amplifică și îl fac insuportabil; iar tinitusul, la rândul lui, strică somnul. Un cerc vicios de care vorbim mai jos.
- Boala Ménière, traumatismele craniene, mai rar tumori benigne ale nervului auditiv (schwannom vestibular), tiroida, anemia – cauze mai rare pe care medicul le caută când există și alte semne.
Când mergeți la medicul ORL și când repede
Orice tinitus nou care persistă mai mult de câteva săptămâni merită un consult ORL, măcar pentru a verifica auzul și a exclude cauzele simple. Dar există situații în care consultul trebuie să fie rapid, în zilele următoare sau chiar în aceeași zi:
- tinitus apărut brusc împreună cu scăderea auzului la o ureche – poate fi o surditate brusc instalată, care se tratează în primele 24–72 de ore;
- tinitus doar într-o ureche, persistent;
- tinitus pulsatil, în ritmul bătăilor inimii;
- tinitus cu vertij, dezechilibru, durere de ureche sau scurgere din ureche;
- tinitus apărut după o lovitură la cap sau după o infecție gravă;
- tinitus însoțit de slăbiciune a feței, tulburări de vedere sau de vorbire – sunați la 112.
Tot la medic, fără întârziere, dacă țiuitul vă împiedică să dormiți sau să lucrați ori dacă vă simțiți copleșit, anxios sau deprimat din cauza lui. Suferința produsă de tinitus este reală și se tratează.
Ce face medicul
Consultul începe cu întrebări: când a apărut, într-o ureche sau în ambele, cum sună, ce îl schimbă, ce medicamente luați, cât zgomot ați îndurat, cum dormiți. Urmează otoscopia (uneori problema e un dop de ceară, scos pe loc), audiograma și, frecvent, timpanograma. În funcție de ce găsește – mai ales la tinitusul unilateral, pulsatil sau asociat cu alte semne –, medicul poate cere analize, o imagistică (RMN sau CT) sau un consult cardiologic, neurologic ori stomatologic. Cum decurge vizita am descris în pagina despre consultația ORL.
Ce ajută cu adevărat
Trebuie spus direct: pentru tinitusul cronic nu există un medicament sau o procedură care „să-l stingă”. Ghidul Academiei Americane de Otorinolaringologie (AAO-HNS) nu recomandă nici medicamente, nici suplimente alimentare (ginkgo, melatonină, zinc sau altele) ca tratament al tinitusului, din lipsă de dovezi. Există, în schimb, abordări care reduc semnificativ cât de mult vă deranjează, iar la mulți oameni, cu timpul, creierul învață să-l ignore (fenomenul de obișnuire):
- Tratarea cauzei, când există: scoaterea cerii, tratarea otitei, ajustarea medicamentelor cu medicul, controlul tensiunii arteriale.
- Corectarea hipoacuziei. Protezele auditive sunt una dintre cele mai eficiente măsuri: când creierul primește din nou sunetele lipsă, nu mai are nevoie să „dea volumul mai mare”, iar țiuitul se estompează. Multe proteze au și generatoare de sunet integrate.
- Terapia sonoră. Tinitusul e cel mai puternic în liniște totală. Un sunet de fond blând – ventilator, radio în surdină, zgomot de ploaie dintr-o aplicație, un generator de „zgomot alb” – îl face mai puțin vizibil. Nu trebuie să acopere țiuitul, doar să-l amestece.
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Nu schimbă sunetul, dar schimbă reacția la el – frica, atenția încordată, gândurile de tip „nu voi mai scăpa niciodată”. Este abordarea cu cele mai bune dovezi pentru reducerea suferinței legate de tinitus și se face cu un psiholog, individual sau în grup.
- Consilierea și educația despre tinitus, uneori sub forma unor programe structurate (terapia de reantrenare a tinitusului, TRT), care combină explicațiile cu sunetul de fond.
Obiceiuri de zi cu zi
- Protejați-vă auzul: antifoane la zgomot, volum moderat în căști, pauze de liniște după concert. Orice nouă agresiune poate accentua țiuitul.
- Evitați liniștea absolută, mai ales seara și noaptea; țineți un sunet de fond discret.
- Observați, nu vânați. Verificatul constant „mai e? e mai tare?” întărește atenția creierului asupra țiuitului. Un jurnal scurt, câteva zile, pentru a identifica ce îl influențează, e util; monitorizarea permanentă, nu.
- Cafeina, alcoolul, sarea, nicotina – la unii oameni le accentuează, la alții nu. Testați câte una, nu renunțați la toate deodată; renunțarea la fumat merită oricum.
- Mișcarea și relaxarea – exercițiul fizic regulat, respirația lentă, tehnicile de relaxare musculară reduc stresul, iar stresul este amplificatorul cel mai puternic al tinitusului.
- Maxilarul și gâtul – dacă țiuitul se schimbă când strângeți dinții sau întoarceți capul, un consult stomatologic sau kinetoterapeutic poate ajuta.
Tinitusul și somnul
Noaptea este momentul cel mai greu: zgomotul zilei dispare și rămâne doar țiuitul, iar lipsa de somn îl face a doua zi mai puternic. Ce funcționează: un sunet de fond toată noaptea (ventilator, aplicație cu ploaie, pernă cu difuzor), culcatul și trezitul la ore fixe, fără ecrane și fără cafea seara, dormitorul răcoros și întunecat, și – important – ieșitul din pat dacă nu adormiți în 20–30 de minute, în loc să stați să ascultați țiuitul. Dacă insomnia persistă săptămâni, discutați cu medicul; somniferele nu sunt soluția pe termen lung, iar TCC pentru insomnie dă rezultate bune și la oamenii cu tinitus.
Tinitusul la copii
Și copiii pot avea tinitus, mai ales după otite, cu lichid în ureche sau după zgomot (petarde, căști). De obicei nu se plâng, pentru că cred că toată lumea aude „așa”. Dacă un copil spune că-i „cântă” sau „bâzâie” urechea, verificați auzul la medicul ORL și citiți pagina despre auzul la copii.
Întrebări frecvente
Tinitusul trece de la sine?
Cel cauzat de ceară, otită sau o expunere recentă la zgomot trece adesea când cauza dispare. Tinitusul cronic, legat de pierderea auzului, de regulă nu dispare complet, dar la mulți oameni devine cu timpul mult mai puțin deranjant, mai ales cu proteze auditive, sunet de fond și terapie cognitiv-comportamentală.
Țiuitul doar într-o ureche e grav?
Nu neapărat, dar trebuie verificat mai repede decât tinitusul bilateral, pentru că poate ascunde o surditate brusc instalată, o problemă a urechii medii sau, rar, o tumoră benignă a nervului auditiv. Medicul ORL face audiograma și decide dacă e nevoie de imagistică.
Ce înseamnă tinitus pulsatil?
Un zgomot în ritmul bătăilor inimii, ca un „vuf-vuf” sincron cu pulsul. De obicei are o cauză vasculară – de la hipertensiune până la modificări ale vaselor din jurul urechii – și trebuie evaluat de medicul ORL, adesea împreună cu un cardiolog sau neurolog.
Există vreun medicament sau supliment pentru tinitus?
Nu există un medicament care să vindece tinitusul, iar ghidurile de specialitate nu recomandă suplimentele alimentare ca tratament, din lipsă de dovezi. Ajută tratarea cauzei, protezele auditive dacă există hipoacuzie, terapia sonoră și terapia cognitiv-comportamentală. Dacă vă gândiți la un supliment, discutați mai întâi cu medicul.
De ce se aude mai tare seara și când sunt stresat?
Seara dispare zgomotul de fond care îl masca peste zi, iar oboseala și stresul cresc atenția creierului asupra lui. Nu înseamnă că s-a înrăutățit. Un sunet de fond discret, o rutină de somn stabilă și reducerea stresului îl fac de regulă mai suportabil.
Cafeaua îmi face rău la tinitus?
La unii oameni cafeina, alcoolul, sarea sau nicotina accentuează țiuitul, la alții nu au niciun efect. Nu există o regulă generală. Încercați să reduceți câte una, pe rând, și vedeți dacă se schimbă ceva; renunțarea la fumat ajută în orice caz.
Citiți și
Surse
- NIDCD – Tinnitus (nidcd.nih.gov)
- American Tinnitus Association – Understanding the Facts; Causes; Treatment Options (ata.org)
- AAO-HNS – Clinical Practice Guideline: Tinnitus (entnet.org)
- ENT Health (AAO-HNS) – Tinnitus (enthealth.org)
- NHS – Tinnitus (nhs.uk)
- WHO – Make Listening Safe; Deafness and hearing loss (who.int)