Ghid despre urechi, nas și gât pentru pacienți și părințiFarmacia Respira →
ORL pe înțeles

Acasă / Consultația ORL

Consultația ORL: ce se întâmplă în cabinet și cum vă pregătiți

O consultație ORL durează de obicei 15–30 de minute și nu doare, dar are câteva momente care pot surprinde, mai ales un copil. Știind dinainte ce urmează, veți pune întrebările potrivite și veți pleca cu răspunsuri clare.

Echipa editorială orl.org.ro · actualizat la 6.11.2026

Discuția cu medicul (anamneza)

Consultația începe cu întrebări, iar calitatea răspunsurilor contează la fel de mult ca examinarea. Medicul va vrea să știe de când a început problema, cum a evoluat, ce o ameliorează și ce o agravează, dacă ați mai avut episoade asemănătoare și ce tratamente ați luat deja. Pentru ureche va întreba de durere, scurgere, senzație de înfundare, scădere a auzului, țiuit, amețeală. Pentru nas: obstrucție pe una sau pe ambele părți, secreții și culoarea lor, strănut, sângerări, pierderea mirosului. Pentru gât: durere la înghițire, răgușeală, senzație de nod, tuse, sforăit.

Vor urma întrebări despre fumat, alergii, locul de muncă (zgomot, praf, vorbit mult), medicamente luate constant și alte boli. Nu omiteți refluxul, tensiunea arterială, diabetul sau anticoagulantele: toate pot avea legătură cu problema ORL. Un sfat practic: notați dinainte cronologia simptomelor și cele două-trei întrebări la care vreți neapărat răspuns; în cabinet ele se uită.

Examinarea: ce face medicul și cu ce

Otoscopia

Medicul privește în canalul auditiv și la timpan cu un otoscop (o lupă cu lumină) sau cu un microscop. Vede dacă există ceară, inflamație, lichid în spatele timpanului, perforație. Nu doare; la copilul mic poate fi neplăcut pentru că trebuie să stea nemișcat câteva secunde. Un dop de ceară se îndepărtează pe loc, prin aspirare sau spălătură, înainte de a evalua timpanul și auzul.

Examenul nasului și endoscopia nazală

Prima privire se face cu un specul nazal și o lumină. Pentru a vedea mai departe, medicul folosește un endoscop nazal: un tub subțire, rigid sau flexibil, cu cameră, introdus în nară după o pulverizare cu spray anestezic și decongestionant. Arată deviația de sept, polipii, secrețiile din sinusuri și, la copii, vegetațiile adenoide. Durează câteva minute, dă presiune și uneori lăcrimare, nu durere. Sprayul lasă un gust amar și gâtul amorțit cam o oră.

Examenul gâtului și al laringelui

Cu o spatulă și o lumină medicul vede amigdalele, fundul gâtului și limba. Corzile vocale nu se văd direct: pentru ele se folosește o oglindă mică ținută în fundul gâtului sau un endoscop flexibil trecut prin nas (fibroscopie). Veți fi rugat să spuneți „i” prelung, ca medicul să vadă cum se mișcă corzile. În clinicile de foniatrie se face și videostroboscopie, care arată vibrația corzilor cu încetinitorul.

Palparea gâtului

Medicul pipăie ganglionii, glandele salivare și tiroida. Un ganglion mărit lângă o amigdalită este firesc; unul care persistă peste trei săptămâni fără explicație cere investigații suplimentare.

Testele auzului

Audiograma

Testul standard al auzului. Stați într-o cabină izolată fonic, cu căști, și apăsați un buton de fiecare dată când auziți un sunet. Sunetele au frecvențe și intensități diferite, iar rezultatul este un grafic cu pragul auzului pentru fiecare ureche. Adesea se adaugă audiograma vocală: repetați cuvinte, pentru a vedea nu doar ce auziți, ci și ce înțelegeți. Durează 15–20 de minute. Copiii de peste 4–5 ani o fac sub formă de joc; pentru cei mai mici există alte metode, descrise în pagina despre auzul la copii.

Timpanograma

O sondă mică se așază la intrarea în canalul auditiv și schimbă ușor presiunea câteva secunde. Testul arată cât de bine se mișcă timpanul și dacă în spatele lui există lichid, așa cum se întâmplă în otita seroasă. Nu doare, nu cere colaborare și se poate face la orice vârstă, inclusiv la bebeluși.

Alte teste (emisiuni otoacustice, potențiale evocate auditive, probe de echilibru) nu se fac la prima vizită și nu le au toate cabinetele; medicul vă îndrumă unde se pot face.

Ce aduceți cu dumneavoastră

Cum pregătiți copilul

Copiii se tem de necunoscut, nu de doctor. Spuneți-i cu o zi înainte ce urmează: „doctorul se uită în urechi cu o lanternă mică, în nas și în gură, și poate îți pune niște căști să asculți sunete”. Nu promiteți că „nu se întâmplă nimic” și nu folosiți consultația ca amenințare. Jocul de-a doctorul cu o lanternă, acasă, face minuni la 2–4 ani.

În cabinet, copilul mic stă în brațele părintelui, cu picioarele prinse între genunchii acestuia și capul ținut ferm, dar blând, de un braț. O examinare rapidă și sigură este mai puțin traumatizantă decât una lungă și întreruptă. Aduceți jucăria preferată sau telefonul cu un desen animat: distragerea atenției ajută la otoscopie și la timpanogramă. Nu veniți cu un copil flămând sau la ora somnului, dacă aveți de ales. Endoscopia nazală se poate face la mulți copii cu endoscopul flexibil, după spray; medicul decide în funcție de vârstă și cooperare.

Cu ce plecați din cabinet

Cu un diagnostic sau cu un plan de investigații, cu o scrisoare medicală către medicul de familie, cu rețeta, dacă e nevoie, și cu indicația de control. Întrebați înainte să plecați: care este diagnosticul în cuvinte simple, ce se întâmplă dacă nu fac nimic, ce semne ar trebui să mă aducă înapoi mai repede, când revin. Dacă s-a discutat o operație, cereți timp de gândire și, dacă vreți, o a doua opinie. Mai multe despre specialitate, în pagina Ce este ORL.

Întrebări frecvente

Doare consultația ORL?

Nu. Otoscopia, examenul gâtului și testele de auz sunt nedureroase. Endoscopia nazală se face după spray anestezic și provoacă presiune, lăcrimare și un gust amar, nu durere. Îndepărtarea unui dop de ceară poate fi neplăcută câteva secunde.

Trebuie să vin nemâncat la consultația ORL?

Nu, cu excepția cazului în care medicul v-a cerut expres acest lucru pentru o procedură anume. Pentru endoscopia laringiană cu spray anestezic este bine să nu mâncați și să nu beți nimic aproximativ o oră după, cât timp gâtul este amorțit.

Pot face audiograma dacă am dop de ceară?

Rezultatul nu ar fi corect, pentru că dopul scade auzul. Medicul îndepărtează mai întâi ceara și apoi face testul. Nu încercați să scoateți dopul acasă cu bețișoare: îl împingeți mai adânc și riscați să răniți canalul sau timpanul.

Cât durează o consultație ORL cu copilul?

Consultul în sine durează 10–20 de minute. Cu timpanogramă și teste de auz adaptate vârstei se poate ajunge la 30–45 de minute. Programați-vă într-un moment al zilei în care copilul este odihnit și sătul.

Ce înseamnă dacă medicul mă trimite la CT sau RMN?

Că vrea să vadă ce nu se poate vedea cu endoscopul: sinusurile în profunzime, urechea medie și internă, structurile gâtului. Imagistica nu înseamnă automat o problemă gravă; adesea se cere înaintea unei operații, pentru planificare, sau pentru a lămuri o nepotrivire între simptome și examinare.

Citiți și

Surse