Vegetații adenoide și amigdale: sforăit, respirație pe gură și angine repetate la copil

Ce sunt vegetațiile adenoide și amigdalele

Amigdalele și vegetațiile adenoide fac parte din același sistem: inelul de țesut limfatic care păzește intrarea în căile respiratorii și digestive. Amigdalele palatine sunt cele două „mingiuțe” vizibile în fundul gâtului, de o parte și de alta. Vegetațiile adenoide (amigdala faringiană) stau sus, în spatele nasului, deasupra vălului palatin, și nu se văd fără endoscop sau oglindă. Toate au rolul de a întâlni microbii care intră pe nas și pe gură și de a „antrena” sistemul imunitar în primii ani de viață.

Două lucruri de reținut. Primul: țesutul acesta este cel mai mare, relativ la dimensiunea copilului, între 3 și 7 ani, apoi se micșorează de la sine; la adolescent vegetațiile aproape dispar. Al doilea: copilul se descurcă foarte bine fără ele. Restul sistemului imunitar preia funcția, iar studiile pe termen lung citate de AAO-HNS și NHS nu arată că copiii operați se îmbolnăvesc mai des.

„Polipii nazali” adevărați sunt altceva: excrescențe ale mucoasei din sinusuri, care apar la adulți și foarte rar la copii. Când un medic spune despre un copil că „are polipi”, se referă aproape întotdeauna la vegetații.

Semnele vegetațiilor mărite

Vegetațiile devin o problemă când cresc atât de mult încât blochează spațiul din spatele nasului sau când se inflamează cronic. Semnele pe care le observă părinții și educatorii:

• Respirație pe gură, ziua și noaptea, cu gura întredeschisă și buza de sus ridicată. Pe termen lung, respirația cronică pe gură poate influența dezvoltarea feței și poziția dinților, motiv pentru care și medicul ortodont întreabă de vegetații.
• Sforăit în fiecare noapte, nu doar la răceli, uneori cu pauze de respirație urmate de un inspir zgomotos.
• Somn agitat: se mișcă mult, transpiră, doarme cu capul dat pe spate, se trezește des. Dimineața este obosit, iar peste zi poate fi irascibil sau, dimpotrivă, hiperactiv; la școlar scade atenția.
• Voce nazală, „fonfăită”, ca atunci când vorbești cu nasul înfundat.
• Nas înfundat și secreții aproape permanente, tuse nocturnă din secrețiile care se scurg în gât.
• Otite repetate sau otită seroasă, pentru că vegetațiile blochează trompa lui Eustachio, așa cum explicăm în articolul Otita medie la copii.
• Mâncat încet, cu gura deschisă, uneori oprindu-se ca să respire; la copiii cu obstrucție severă, creșterea în greutate poate încetini.
• Reapariția udatului în pat (enurezis) la un copil care nu mai făcea, legată de somnul fragmentat.

Nu orice copil care sforăie la răceală are vegetații mărite. Semnul care deosebește este persistența: sforăit și respirație pe gură și în perioadele în care copilul este sănătos, luni la rând.

Amigdalele și anginele repetate

Amigdalita (angina) este inflamația amigdalelor, de regulă virală, uneori bacteriană (streptococul de grup A, care se confirmă cu un test rapid sau cu exsudat faringian). Câteva angine pe an sunt normale la un copil de grădiniță. Devin o problemă când sunt multe și documentate de medic. Ghidul AAO-HNS folosește un prag orientativ, cunoscut sub numele de criteriile Paradise: șapte episoade într-un an, cinci pe an doi ani la rând sau trei pe an trei ani la rând, fiecare cu febră, ganglioni, depozite pe amigdale sau streptococ confirmat. Nu toți medicii aplică pragul rigid, dar el arată ce înseamnă „prea multe”.

Amigdalele pot fi și foarte mari fără să se infecteze des. Atunci problema nu sunt anginele, ci obstrucția: copilul sforăie, respiră greu în somn, înghite cu dificultate bucățile mari. Alte situații în care medicul se uită cu atenție la amigdale: abcesul periamigdalian (o colecție de puroi lângă amigdală, cu durere mare pe o parte, gură greu de deschis și voce schimbată, care este urgență), amigdala vizibil mai mare pe o singură parte și respirația urât mirositoare persistentă din depozitele din criptele amigdaliene.

Cum evaluează medicul ORL

Discuția cu părinții contează mult: cum doarme copilul, dacă sforăie și cât de des, dacă are pauze de respirație, cum respiră ziua, câte angine a avut și cum au fost tratate, dacă au fost otite. O filmare de câteva minute a copilului în somn, făcută pe telefon, îi arată medicului mai mult decât orice descriere. Urmează examinarea gâtului, a nasului și a urechilor, iar pentru vegetații, care nu se văd cu ochiul liber, endoscopia nazală cu un endoscop subțire, flexibil, tolerată de majoritatea copiilor după un spray. Unde endoscopia nu este posibilă, se poate folosi o radiografie de profil. Timpanograma și testul de auz completează tabloul dacă au existat otite. Detalii despre fiecare în pagina Consultația ORL.

La copiii cu sforăit intens și pauze de respirație medicul poate cere un studiu al somnului (polisomnografie), mai ales dacă copilul are sub 2–3 ani, este supraponderal sau are alte afecțiuni. Apneea în somn la copil este o entitate reală, iar vegetațiile și amigdalele mărite sunt cea mai frecventă cauză a ei.

Când se discută operația

Pentru vegetațiile și amigdalele mărite nu există medicamente care să le micșoreze durabil. În unele cazuri medicul poate încerca, pentru câteva săptămâni, un spray nazal cu corticosteroid, mai ales dacă există și o componentă alergică; decizia și durata sunt ale medicului. Dacă semnele persistă, se ajunge la discuția despre operație. În linii mari, situațiile în care ghidurile AAO-HNS și NHS consideră operația justificată sunt:

• Obstrucție respiratorie în somn (sforăit cu pauze, somn neodihnitor, consecințe ziua), cu vegetații sau amigdale mărite confirmate la examinare: adenoidectomie, amigdalectomie sau ambele.
• Otită seroasă persistentă sau otite repetate, când se pun aeratoare: adesea se îndepărtează și vegetațiile în aceeași intervenție.
• Angine repetate care ating pragul descris mai sus, mai ales dacă copilul lipsește mult de la școală sau a avut abces periamigdalian.
• Rinosinuzită cronică la copil care nu răspunde la tratament, cu vegetații mărite.

Vârsta nu este în sine o piedică: adenoidectomia se face și la copii de 1–2 ani când obstrucția este severă. Nici „să mai așteptăm să crească” nu este o greșeală, dacă semnele sunt ușoare și medicul urmărește copilul: o parte dintre copii se ameliorează spontan pe măsură ce țesutul se micșorează. Întrebările utile pentru chirurg: ce se întâmplă dacă nu operăm acum, ce așteptăm să se schimbe după operație, se scot și amigdalele sau doar vegetațiile și de ce, se pun aeratoare, cât durează internarea. O a doua opinie este firească și nu jignește pe nimeni.

Recuperarea după operație

Ambele intervenții se fac sub anestezie generală, prin gură, fără tăieturi exterioare, și durează de obicei sub o oră. Adenoidectomia singură este mai ușoară: copilul pleacă acasă în aceeași zi sau a doua zi, are nasul înfundat și o voce ciudată câteva zile, poate avea respirație urât mirositoare, și revine la grădiniță în aproximativ o săptămână. Amigdalectomia doare mai mult: durerea în gât și uneori în urechi (durere reflectată) durează 7–10 zile, cu un vârf în jurul zilelor 3–5, și cere tratament regulat pentru durere, după schema dată de medic, nu doar „la nevoie”.

Ce contează în recuperare, conform recomandărilor AAO-HNS și NHS pentru părinți: hidratarea înainte de orice (copilul care bea suficient are mai puțină durere și risc mai mic de sângerare), mâncare moale și rece la început, apoi treptat normal, repaus acasă 1–2 săptămâni, fără sport și fără locuri aglomerate. Pe locul amigdalelor apar depozite albicioase: sunt normale, nu puroi. Sforăitul și respirația pe gură dispar de regulă în primele săptămâni, pe măsură ce se retrage umflătura; somnul se îmbunătățește adesea spectaculos, iar părinții spun că „a devenit alt copil”.

Când sunați medicul sau mergeți la urgență după operație

• Sângerare din gură sau din nas, sânge roșu viu în salivă sau vărsătură cu sânge, inclusiv în zilele 5–10, când cade crusta de pe locul amigdalelor: urgență, mergeți la spital.
• Copilul nu bea și nu urinează de 8–12 ore.
• Febră peste 38,5 °C care nu scade sau care apare după a doua zi.
• Durere care nu răspunde la tratamentul prescris.
• Dificultate de respirație.

Ce puteți face între timp

Până la consult și în perioadele de așteptare: ser fiziologic în nas și aspirare la cei mici, suflatul corect al nasului, aer curat în dormitor (fără fum de țigară, umiditate rezonabilă), pernă ușor ridicată, tratarea alergiilor dacă există, împreună cu medicul. Nu folosiți sprayuri decongestionante mai mult de câteva zile și nu dați antibiotice „preventiv”. Spuneți educatoarei dacă copilul doarme prost și respiră pe gură: va înțelege oboseala și neatenția de peste zi. Dacă aveți îndoieli că copilul aude bine, citiți și articolul Auzul la copii.

Întrebări frecvente

Citiți și

Surse

• AAO-HNS / ENT Health – Tonsils and Adenoids; Tonsillectomy and Adenoidectomy (enthealth.org)
• AAO-HNS – Clinical Practice Guideline: Tonsillectomy in Children (Update) (entnet.org)
• NHS – Tonsillitis; Tonsillectomy; Adenoids and adenoidectomy (nhs.uk)
• NIDCD – Ear Infections in Children (nidcd.nih.gov)
• AASM – Sleep apnea in children (sleepeducation.org)